01.07.2017

Amintiri din anul 2067

Demult,
în anul 2067,
noii democrați, acaparând prin vot puterea,
semnau primul lor decret –
interzicerea ochelarilor de soare.
Eram bandiți,
priveam pe furiș
peticul de văzduh unde
se înălțaseră odinioară turle de biserici.
Dar ei s-au prins de șiretlicul nostru
reacționar
și ne-au fixat ochii unde trebuie;
iar poporul
îi aclama pentru vigilența lor nativă.

Apoi,
au înlocuit toate scările din țară
cu lifturi.
S-au prins și de jertfa, strădania
fiecărui pas al nostru spre cer.
Ne-au îmbunat cu
luxul și confortul cavoului umblător;
iar poporul
îi aclama pentru înțelepciunea lor nativă.

Pe atunci aveam dreptul să facem copii
doar cu o aprobare specială de la
Sanctuarul de Combatere a Discriminării.
Pentru că orice nou-născut genera
o uriașă presiune psihologică
asupra celor care
nu puteau
sau nu doreau
să aibă copii;
iar poporul îi aclama pentru spiritualitatea lor nativă,
corectă politic.

De altfel,
femeile fără copii
primeau din partea zeiței Geea
medalia de „Femeie Eroină”,
pentru desăvârșita dedicație carieristă
și pentru activismul din domeniul
protecției mediului –
cel prea sufocat de microbii umani.

Dacă chiar voiau,
oamenii se puteau încadra totuși
în cei trei ani de căsnicie,
la care aveau dreptul;
căci dragostea,
conform dogmei oficiale,
durează trei ani.
După aceea,
soții desfăceau contractul în mod amiabil,
pentru a nu cădea într-un eventual misticism
al încercărilor, sacrificiilor și împreună-răbdării.
Iar oamenii
aclamau noul rai pe pământ
și se străduiau să fie cât mai fericiți,
pentru a nu se bănui pe ei înșiși
de nefericire.

Nu mâncam, nu lucram,
nu ne îmbolnăveam...
sistemul ne asigura totul.
Aveam bucuria de a-l aplauda
și de a-l apăra împotriva altor reacționari,
așa cum fuseserăm și noi
în primele minute ale regimului.

Toate întocmai s-au petrecut
până într-o zi,
când,
nu știu de ce,
am murit
și am evadat.

de Ionuț Tudose

6 comentarii:

  1. Am facut odata un compromis.. care m-a compromis...si am fost propriul meu compromitator..

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-au placut foarte mult casutele.. Mai sunt disponibile?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ar placea o casuta traditionala romaneasca... din zona Moldovei/ Bucovina..nu are importanta pretul ( sau mai multe)...Este posibil?

      Ștergere
  3. Am fost impresionata maxim de faptul ca inca mai exista preocupare pentru lucrul bine facut, pentru limba romana, pentru poezie...Sincer, nu prea am mai vazut asta de foarte mult timp...

    RăspundețiȘtergere