Elemente specifice ale subdialectului muntean

          Subdialectul muntean grupează graiurile sudice și sud-estice ale dialectului dacoromân, fiind vorbit în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Transilvaniei (mai ales în Țara Făgărașului/ Oltului, Țara Bârselor și Țara Momârlanilor/ Valea Jiului), Cadrilater (Dobrogea de Sud), Timocul bulgăresc și alte localități din dreapta Dunării.

În zonele marginale, subdialectul muntean preia elemente de la cele învecinate, așa cum se întâmplă în zona Mehedinți – Severin (contact cu cel bănățean), centrul și vestul Transilvaniei (întrepătrunderea mai multor subdialecte) sau zona Râmnic – Putna – Bacău – Covurlui – Galați – Brăila (contact cu subdialectul moldovean). Unii cred, în mod eronat, că acesta coincide în totalitate limbii literare, fapt infirmat de cele ce urmează. Subdialectul muntean a constituit doar fundamentul, scheletul construirii limbii literare, care a preluat destule elemente și din celelalte graiuri.

Fig.1. Repartiția spațială a subdialectului muntean 

Graiurile aparținătoare acestui subdialect sunt cel oltenesc și cel muntenesc tipic, care a constituit baza construirii limbii literare. Interesant este faptul că și în Dobrogea s-a vorbit un grai aparte, dobrogean sau dician, absorbit însă aproape în totalitate de cel muntenesc tipic și de limba literară. Sunt îndeplinite toate premisele social-istorice pentru a deduce existența în trecut a unui grai bine individualizat în această regiune: În primul rând, Dobrogea a făcut parte doar sporadic din Țara Românească, intrând definitiv în componența României abia la 1878. Dunărea a constituit de asemenea o graniță naturală cu Muntenia, iar în al treilea rând majoritatea românească a fost aici relativă, fiind mai degrabă parte a unui mozaic etnic (greci, turci, tătari, bulgari, lipoveni etc.), fiecare influențând limbajul românilor. După 1878 s-au făcut repopulări cu români munteni, dar și cu români și aromâni din Bulgaria, prin schimburi de populații, pierzându-se astfel acest grai.

Din punct de vedere fonetic, subdialectul muntean se caracterizează prin: 

• anteriorizarea vocalei centrale [ă] în [e] ca în cuvintele ușe, nașe, țigare, beutură pentru ușă, nașă, țigară, băutură. 
• centrarea vocalelor anterioare [e] și [i] în [ă] și [î], de obicei în cuvinte monosilabice, când însoțesc consoane ocluzive explozive: pă, dă, dă pă/ du pă, dân; sau grupul ocluzivă-sonantă: pân sau fricativă: să; pentru pe, de, de pe, din, prin, se. Transformarea poate fi pusă pe seama rapidității vorbirii, vocalele anterioare necesitând o articulare mai încordată decât cele centrale. În alte situații s-au dezvoltat variante diferite, pătrunzând în limba literară cele muntenești. De exemplu lat. vesicula a devenit în subdialectul muntean bășică, iar în cel moldovean beșică. La fel, lat. vissina a devenit bășină, respectiv beșină. În Oltenia apar formele cuțât, cântasăm, mărunțăl, găsât pentru cuțit, cântasem, mărunțel, găsit. 
• închiderea vocalei cu deschidere medie [e] în [i]: boalili, fetili, frati-miu pentru bolile, fetele, frate-meu. În Oltenia apar formele gălbinuș, di la pentru gălbenuș, de la. 
• în unele zone (Prahova, Buzău etc.) se închide [ă] final neaccentuat la [â] șoptit, ca în sorî-mea. 
• se păstrează [i] final asilabic după [z, ț, ș, j], ca în scoți, auzi, coji, moși. 
• au loc diftongările câine, mâine, pâine, spre deosebire de câne, mâne, pâne din graiurile nordice și nord-vestice. 
• labialele p și b sunt palatalizate doar incipient: ph’ept, byine pentru piept, bine, spre deosebire de Moldova, unde sunt palatalizate total, chiept, ghine/ghini.

Din punct de vedere morfologic, se disting următoarele: 

• similitudinea de număr la persoana a III-a indicativ prezent a verbelor de conjugarea a II-a, a III-a și a IV-a: el merge – ei merge, el cade – ei cade, el gândește – ei gândește. Situația apare uneori și la imperfect (ei făcea) sau perfect compus (ei a făcut). 
• utilizarea perfectului simplu (pentru acțiuni recente), specific graiului oltenesc. Este folosit frecvent însă și în zona subgraiurilor de contact din Teleorman, Vlașca (Giurgiu), Vâlcea, Argeș. 
• flexiunea în gen și număr a pronumelui semiindependent (articol genitival) al, a, ale etc., spre deosebire de graiurile nord-vestice, unde este invariabil, a. 
• formele flexionare ale articolului cel sunt ăl, a, ăi, ale (ăle). 
• pronumele și adjectivele demonstrative de apropiere și de depărtare au forma: ăsta, asta, ăștia, astea (ăstea - Oltenia), respectiv ăla, aia, ăia, alea (ălea - Oltenia), față de aista, ista, acesta, acela/așela etc. din graiurile nordice și nord-vestice.
• forme iotacizate ale verbelor: auz, râz, scoț, pui, spui, pentru aud, râd, scot, pun, spun. 
• preferința pentru conjunctiv în loc de infinitiv în unele predicate complexe: pot să cânt, știu să scriu, față de pot cânta, știu a scrie, folosite în graiurile nordice și nord-vestice.

Din punct de vedere lexical, subdialectul muntean se caracterizează prin: 

• evoluții diferite față de celelalte arii ale unor termeni, care s-au impus sau nu literar: gresie, burtă, ghionoaie, barză, a certa, față de cute, pântece (pântec/ pâncete/ dobă/ foale), cucuvea, cocostârc, a sfădi în graiurile de nord și nord-vest. 
• diverse regionalisme, multe de origine turcească (dar și bulgară, sârbă, țigănească sau necunoscută). Unele au intrat în registrul popular din întreaga limbă. Exemple de regionalisme: abitir, berechet, beșteli, brambura, bleandă, buleandră, buleașcă, bălăcări, calabalâc, cogeamite, dambla, damblagi, dandana, gealat, gogonat, haleală, hălăciugă, jagardea, lubeniță, măgăoaie, mormoloc, nițel, nițică, paiantă, paparudă, paporniță, pârleaz, sictir, tăgârță, tălâmb, șandrama, borac, canci, călâi, șoavă, japcă, zălud, ioc, acia, acoloșa, acoalea, acușica. 

În loc de concluzie, putem constata că numeroase elemente definitorii ale subdialectului muntean nu au pătruns și în limba literară, ceea ce demonstrează că aceasta s-a construit pe baza tuturor graiurilor, ci nu doar pe cele sudice și sud-estice. 

Bibliografie 

Saramandu, N., Nevaci, M., Sinteze de dialectologie română, Editura Universitară, București, 2013. 

* Regionalisme.ro, Graiul muntenesc, accesat pe 14,1,2018 

* Wikipedia.org, Graiul dician, accesat pe 14.1.2018

de Ionuț Tudose